Când plouă, toarnă. Septembrie la Dumbrava

Sunt perioade la Dumbrava în care avem multe de făcut, dar cumva lucrurile rămân gestionabile. Mereu trebuie comandată mâncare, un animal are nevoie de ceva, copiii trebuie duși undeva, avem o activitate de organizat, ceva de reparat sau o factură care așteaptă să fie plătită. Am devenit destul de buni la jonglat cu toate.

Și apoi sunt perioade ca aceasta, când cineva pare hotărât să mai arunce câte o minge în aer, doar ca să vadă cât mai rezistăm. Am intrat în septembrie cu o factură veterinară de aproximativ 9.000 RON pentru luna iulie. Aici intră vaccinurile anuale ale câinilor care sunt în grija noastră de ani de zile, analizele și tratamentele pisicilor și obișnuita colecție de intervenții veterinare care, luate separat, nu par întotdeauna enorme, dar devin destul de impresionante când cineva le pune pe toate pe aceeași factură.

Mădă a fost puțin nesigură pe picioare încă de când a ajuns la noi, dar inițial am crezut că este povestea pe care, din păcate, o vedem mult prea des: malnutriție, lipsă de calciu și, în general, un început prost în viață. Ne așteptam ca, odată cu hrana potrivită, îngrijirea și timpul, să devină mai puternică și mai stabilă. În schimb, lucrurile au început să se înrăutățească. Echilibrul și coordonarea ei s-au deteriorat, ceea ce ne-a dus într-o direcție cu totul diferită, spre investigații neurologice. A făcut deja mai multe teste, încă așteptăm o parte dintre rezultate, iar în funcție de ce ne vor spune acestea, următorul pas ar putea fi un RMN.

Nici problemele lui Táltos cu picioarele nu sunt noi. Încercăm de ani de zile să găsim o soluție, am cerut ajutor atât local, cât și în Cluj, dar, din păcate, situația nu s-a îmbunătățit. Ne-a luat ceva timp până am reușit să ajungem la o clinică din județul Harghita care să îl poată ajuta și, bineînțeles, momentul s-a potrivit perfect cu toate celelalte cheltuieli din perioada aceasta. A avut nevoie de mai multe radiografii la picioare și șolduri, de potcoave ortopedice speciale și de cazare la clinică timp de aproape o săptămână. Și nici aceasta nu este o cheltuială singulară. Va trebui să revenim acolo în fiecare lună pentru verificarea picioarelor și întreținerea potcoavelor ortopedice.

Roxy trebuie să înceapă hidroterapia cât mai repede, dar, cu avalanșa de cheltuieli din ultima perioadă, pur și simplu nu am reușit încă să o începem. Thor, în schimb, a început terapia cu laser pentru rana care refuză cu încăpățânare să se vindece, indiferent ce încercăm. Iar în spatele tuturor acestor cheltuieli noi, cele obișnuite continuă ca întotdeauna. Felix și Mara au în continuare nevoie de tratamentele lor lunare, pe lângă hrană, medicamente și toate lucrurile care fac pur și simplu parte din viața de zi cu zi la Dumbrava.

Și în timp ce încercam să ne dăm seama cum le acoperim pe toate, s-a spart conducta de apă. Din nou. Și nu a fost o scurgere mică și discretă. Pierderea de apă ne-a adus deja o factură de 212 RON pentru luna trecută, iar pentru următoarea estimăm o factură aproximativ la fel. La acestea se adaugă, bineînțeles, și costul reparației conductei. Se pare că nu era suficient să plătim apa pe care o folosim, lunile aceastea avem privilegiul de a plăti și apa pe care n-am folosit-o.

Cu puțin timp înainte chiar glumisem că așteptăm să vedem ce ne mai lovește. Unii dintre voi ne-ați spus să nu cobim, ați avut dreptate, s-a spart și parbrizul dubei.

În acest moment am decis că întrebarea „ce mai urmează?” ar trebui eliminată definitiv din programul Dumbrǎvii.

Apoi a venit încă o comandă. Aproximativ 9.000 RON pentru mâncare pentru câini și pad-uri pentru campania de sterilizări. Se pare că 9.000 RON este numărul nostru norocos luna aceasta.

Dar undeva printre animale, conducte, mașini și facturi există și promisiuni pe care chiar vrem să le respectăm.

La începutul verii i-am provocat pe copii să petreacă trei luni învățând limbi străine pe Duolingo. Le-am promis trei vouchere Cărturești, în valoare de 300 RON fiecare, pentru câștigători, iar ei ne-au luat în serios. Au muncit toată vara, și-au păstrat seriile, au adunat XP și, mai important decât atât, i-am văzut înțelegând și folosind din ce în ce mai mult engleza și germana. Acum concursul se apropie de final și mai avem nevoie de 900 RON pentru premiile lor. Am putea să ne uităm la toate celelalte lucruri care se întâmplă acum și să spunem că niște vouchere pentru cărți nu sunt esențiale? Sigur că da. Dar noi am făcut o promisiune. Ei și-au făcut partea timp de trei luni, iar noi vrem să ne-o facem pe a noastră.

Și poate că asta descrie cel mai bine viața de zi cu zi la Dumbrava.

Nu există o singură problemă enormă pe care, odată ce ai rezolvat-o, totul devine simplu. Sunt animale care au nevoie de tratamente, copii care își așteaptă premiile pentru care au muncit, campanii de sterilizare care au nevoie de materiale, mâncare care trebuie comandată, mașini care trebuie reparate, conducte care aparent au păreri foarte ferme despre cât timp ar trebui să rămână întregi, activități de organizat, facturi de plătit și zeci de lucruri absolut obișnuite care pur și simplu trebuie făcute.

Și rareori au bunul-simț să se întâmple pe rând.

Câinii și pisicile continuă să mănânce fără absolut niciun respect pentru situația noastră financiară. Tratamentele continuă. Avem nevoie în continuare de combustibil pentru drumurile la clinică și pentru activitățile copiilor. Avem electricitate și apă de plătit, produse de curățenie de cumpărat, lucruri de reparat și toate celelalte cheltuieli deloc spectaculoase care țin Dumbrava în funcțiune.

Și undeva printre toate acestea trebuie să mai găsim și timpul și energia pentru lucrurile pentru care Dumbrava există, de fapt. Să avem grijă de animale, să petrecem timp cu copiii, să organizăm activități pentru vârstnici, să continuăm campaniile de sterilizare și să ajutăm, atunci când putem, oamenii din comunitatea noastră.

Facem haz de necaz pentru că umorul a rămas unul dintre puținele lucruri de aici care nu vine însoțit de o factură... deocamdatǎ. Dar, dincolo de glume, adevărul este că suntem obosiți. Fizic, psihic și, în momentul acesta, foarte tare și financiar.

Cheltuielile neprevăzute sunt cu atât mai greu de dus pentru că nu le înlocuiesc pe cele obișnuite. Pur și simplu se așază peste ele. Mâncarea nu devine mai ieftină pentru că s-a spart o conductă. Felix și Mara nu pot întrerupe tratamentele pentru că trebuie schimbat un parbriz. Faptul că am găsit, în sfârșit, ajutorul potrivit pentru Táltos nu înseamnă că putem amâna restul. Roxy are în continuare nevoie de hidroterapie. Iar o promisiune făcută copiilor la începutul verii nu dispare doar pentru că septembrie s-a dovedit a fi o lună scumpă.

De aceea, chiar și donațiile foarte mici contează enorm pentru noi. 10, 20 sau 50 RON pot părea puțini lângă o factură de 9.000 RON, dar Dumbrava nu merge mai departe pentru că apare o singură persoană care rezolvă totul. Merge mai departe pentru că sunt mulți oameni care aleg să ducă împreună cu noi câte o bucățică mică din toate acestea.

Iar donațiile recurente ne oferă ceva și mai valoros: puțină predictibilitate. Să știm că o parte din mâncarea, tratamentele, combustibilul sau activitățile copiilor de luna viitoare sunt deja acoperite face mult mai ușor de gestionat următoarea problemă neprevăzută.

Pentru că, realist vorbind, probabil va exista una, doar că noi am decis să nu mai întrebăm care.

Dacă ne puteți ajuta să trecem peste perioada aceasta deosebit de costisitoare, fie printr-o donație punctuală, fie printr-o contribuție lunară, vă suntem enorm de recunoscători. Iar dacă momentan nu puteți dona, și o distribuire ne ajută. Povestea noastră poate ajunge astfel la cineva care poate prelua o bucățică din acest puzzle foarte mare și, uneori, foarte ciudat.

Nu avem nevoie de o singură persoană care să rezolve totul.

Avem nevoie de suficienți oameni care să ne ajute să ținem în mișcare toate bucățile acestea atât de diferite ale Dumbravei: animalele, copiii, activitățile, campaniile de sterilizare, clădirile, mașinile și, aparent, instalațiile sanitare.

Sperăm că universul consideră lista completă.

Noi sigur nu mai întrebăm.

Dumbrava lui Patrocle
Locul unde învățăm să iubim.