Când am început să organizăm Ziua Copilului, ne-am așteptat la aproximativ 50 de copii, nu pentru că nu ne doream mai mulți, ci pentru că în ultimii ani au mai fost organizate evenimente pentru copii în zonă, iar anul acesta au existat chiar și activități care s-au suprapus cu ale noastre.
Așa că am făcut planuri pentru 50 de copii, dar au fost aproape 100 (socoteala de acasǎ nu se potrivește cu cea din târg).
Ziua a început cu voluntari și vecini alergând prin curte și pe drum după baloanele pe care vântul le lua unul câte unul, încercând parcǎ sǎ ajungǎ la alte evenimente. Nu era chiar activitatea pe care o aveam în program, dar a fost un bun mod de a ne încălzi înainte să apară copiii.
Primii au ajuns cu aproape jumătate de oră înainte de începere. Au intrat direct la locurile de joacă, în timp ce noi încă mai puneam la punct ultimele detalii.
Apoi au mai venit câțiva copii, și încă câțiva, și încă un grup. La un moment dat am renunțat să mai estimăm câți sunt și ne-am concentrat pe ce aveam de făcut.
Toboganul a fost ocupat aproape fără pauză. La pictura pe față era mereu cineva care aștepta. Întrecerile sportive au adunat copii de toate vârstele ( care au avut rǎbdare ca noi sa reconfigurǎm traseul ... de câteva ori). Peste tot erau râsete, alergătură și energia aceea pe care doar copiii o au și cu care noi încercăm să ținem pasul câteva ore.
Pregătisem și alte activități: jocul cu gâsca, campionatul de UNO, concursul de avioane de hârtie, dar nu am mai ajuns la ele. Adevărul e că nu ne-am organizat suficient de bine, ca de fiecare dată, ne-am supraestimat timpul și energia disponibile și am subestimat cât de repede trec câteva ore atunci când ai aproape 100 de copii în curte. Din fericire, copiii nu par să fi fost foarte deranjați de asta.
După patru ore și jumătate de joacă, concursuri și activități, încă eram întrebați: "Mai sunt activități?", nu pentru că se plictisiseră, ci pentru că nu voiau să se termine.
Au fost aproape 100 de copii, cu vârste între 2 și 16 ani, veniți în principal din sat și din comună, dar și din alte localități.
Au fost aproximativ 10 voluntari care au alergat, au explicat reguli, au împărțit premii, au improvizat, au răspuns la întrebări și au rezolvat din mers tot ce era de rezolvat.
Au fost vecini care au alergat după baloane.
Au fost oameni care au donat bani, dulciuri și premii.
Au fost oameni care au distribuit postările noastre și ne-au ajutat să ajungem la mai multe familii.
Și au fost mulți oameni care, într-un fel sau altul, au contribuit la această zi. Le mulțumim tuturor.
Dumbrava nu înseamnă doar voluntarii care se văd în poze. Înseamnă și oamenii care donează 10 lei, cei care aduc o cutie de dulciuri, cei care distribuie o postare, cei care răspund când avem nevoie de ajutor și cei care aleg să fie alături de noi, chiar dacă nu apar niciodată în prim-plan.
La final au rămas desene, câteva baloane sparte ( o parte probabil au ajuns în Dej(, niște ambalaje rătăcite prin curte și niște voluntari cu febră musculară a doua zi.
Au rămas și amintirile.
Dacă nu ați reușit să ajungeți acum, nu vă faceți griji. Ne mai vedem, înainte de începerea noului an școlar pregătim încă un eveniment pentru copii și sperăm să ne revedem atunci, cu și mai mulți copii, cu și mai mulți voluntari și, probabil, cu mai puține baloane.
Vă așteptăm cu drag. ❤️