August la Dumbrava

August a fost una dintre lunile acelea în care, dacă ne uităm înapoi, parcă nu s-au întâmplat chiar atât de multe, apoi începem să numărăm și ne trece. 😅

Cu copiii am profitat de vacanță și am plecat într-o excursie de două zile la Bistrița, una dintre activitățile pe care încercăm să le facem cât de des ne permit timpul și bugetul. Am ajuns și la un turn roman din zonă, iar pentru că la Dumbrava transportul convențional este aparent opțional, o parte din drum am făcut-o cu remorca tractorului. 😅 Nu știm dacă se încadrează oficial la transport turistic, dar copiii s-au distrat și am ajuns cu toții unde trebuia.

Am continuat și tenisul săptămânal cu Dorel Pop, care își oferă timpul pentru copii, în timp ce noi ne ocupăm de transport și de toată logistica din jur. Au continuat și celelalte activități, drumurile și terapia, pentru că vacanța de vară înseamnă pauză de la școală, nu neapărat pauză de la Dumbrava. 

Tot în august am avut și întâlnirea lunară dintre copii și vârstnici și, de data aceasta, am fost mulți. Ne bucură mult întâlnirile acestea mai aglomerate, mai ales pentru că tocmai asta încercăm să construim: un loc și un moment în care generații care în mod normal nu prea au unde să se întâlnească să stea la aceeași masă, să povestească, să se joace și, pur și simplu, să petreacă timp împreună. Unele luni sunt mai liniștite, altele, ca august, ne adună pe mai mulți.

Și, pentru că tot vorbim despre drumuri, transportul a rămas una dintre durerile noastre de cap. Opelul Combo, mașina cu care transportăm când copii, când animale, când lucruri care probabil n-ar trebui să încapă într-un Opel Combo, a început să ne arate tot mai clar că nu mai are aceleași planuri de viitor ca noi. Inclusiv în excursia cu copiii ne-a dat emoții, pierzând putere și transformând niște drumuri care ar fi trebuit să fie simple în mici aventuri.

Am încercat în perioada aceasta să găsim și soluții pentru o mașină mai sigură, inclusiv prin finanțări și prin proiectul nostru de pe GlobalGiving. Deocamdată, mașina nouă rămâne pe lista de „trebuie, dar nu știm încă de unde”.

La animale am avut însă și vești foarte bune: Deni și Matei au plecat acasă. Două adopții înseamnă două locuri eliberate, ceva mai puțină muncă pentru noi și, cel mai important, două animale pentru care Dumbrava a fost doar o oprire și nu destinația finală. Exact așa cum ar trebui să fie.

În rest, animalele deja aflate la noi au continuat să mănânce, să necesite tratamente, să meargă la veterinar și, în general, să se asigure că nu ne plictisim. La aproximativ 80 de animale, conceptul de vacanță de vară nu prea există. Hrana, curățenia, tratamentele și toate lucrurile mici și mari care apar într-o zi obișnuită continuă indiferent ce scrie în calendar.

În august am continuat și să căutăm variante prin care să facem toate lucrurile acestea puțin mai sustenabile. Am vorbit despre Benevity și despre posibilitatea ca oamenii care lucrează în companii înscrise în platformă să ne susțină prin programele angajatorilor lor, iar proiectele noastre de pe GlobalGiving au rămas active.

Per total, august a fost o lună cu copii plecați în excursie, tenis, o întâlnire aglomerată și frumoasă între generații, multe drumuri, aproximativ 80 de animale de îngrijit, două adopții și o mașină care ne amintea constant că trebuie să găsim o soluție pentru transport.

Și apoi a venit 31 august. Ultima zi a lunii a fost, de fapt, începutul furtunii pe care avea să ne-o aducă septembrie. De acolo au început să se adune problemele, drumurile, tratamentele, reparațiile și facturile într-un ritm în care, la un moment dat, nici noi nu mai știam exact ce să rezolvăm prima dată.

Dar asta este deja povestea lui septembrie și am povestit-o separat aici.

Privind acum înapoi, august chiar pare o lună liniștită ..doar că s-a terminat pe 30. 😅